La fel de importantă precum recuperarea fizică, este cea emoțională, deoarece amputarea este un eveniment ce poate genera numeroase sentimente – durerea și panica fiind printre cele mai comune și mai puternice. Printre principalele motive care contribuie la aceste stări emoționale sunt:
- procesul de acomodare cu sentimentul că membrul amputat nu are senzori receptori pentru a putea percepe factorii externi;
- procesul de acomodare cu lipsa funcției membrului amputat;
- adaptarea la noul aspect al corpului.
De asemenea, felul în care ceilalți oameni îi văd și îi percep noul aspect reprezintă o barieră care trebuie acceptată și depășită pentru ca viața pacientului să fie cât mai aproape de normalitate.
Gândurile negative sunt o chestiune comună și cât se poate de normală în rândul pacienților în această etapă, fiind esențial să se discute despre aceste aspecte cu echipa care coordonează recuperarea, iar specialiștii vor știi cum să ajute pacientul pentru ca aceste trăiri să fie folosite în mod constructiv. Desigur, aceste gânduri vor fi cu atât mai puternice cu cât amputarea are loc brusc, în urma unui accident spre exemplu, atunci când perioada de acomodare cu noua situație este una foarte scurtă.
În unele cazuri, se manifestă o lipsă de capacitate sau de voință de a vedea noua realitate, unii oameni refuzând să accepte noile condiții și chiar ajutorul venit din partea celorlalți, iar atunci când trauma este una severă, stresul post operatoriu poate fi unul la un nivel extrem de ridicat.