Alegerea unei proteze este un proces complex, care implică numeroși specialiști. Acest lucru nu este de mirare ținând cont de faptul că proteza servește drept membru și devine o componentă esențială din viața pacientului, care îl ajută să se întoarcă la activitățile zilnice cu care era obișnuit. Unul dintre factorii determinanți în alegerea corectă a protezei îl reprezintă nivelul de activitate al pacientului – sau cât efort fizic era obișnuit acesta să facă, înainte de amputare. Importanța lui este dată și de faptul că se acordă contribuții diferite de către Sistemele de Asigurări de Sănătate pentru achiziția protezei.
Ce este nivelul de activitate și cum se stabilește?
Nivelurile de activitate reprezintă o modalitate de evaluare a pacientului și a nevoilor lui, folosită de către companiile de asigurări din străinătate ca un indicator al potențialului de reabilitare. Practic, folosindu-se de o scală de la 0 la 4, nivelul de activitate va indica probabilitatea ca pacientul să poată avea o viață normală datorită unui dispozitiv de protezare. Plata prin Sistemul de Asigurări de Sănătate este dictată și ea, pentru multe companii de asigurare, de nivelul de activitate al persoanei.
Pentru a afla la ce nivel de activitate se situează un pacient, specialiștii au detaliat 5 scenarii posibile, câte unul pentru fiecare nivel de la 0 la 4. Astfel, oricine cunoaște aceste situații, își poate face o autoevaluare simplă în urma căreia să-și stabilească nevoile în ceea ce privește viitoarea proteză.
Care sunt nivelurile de activitate?
Clasificate pe 5 nivele, de la 0 la 4, nivelurile de activitate oferă indicii despre starea generală fizică și de sănătate a pacientului, stilul de viață cu care a fost obișnuit și așteptările pe care le poate avea de la un dispozitiv protetic. Practic, se descrie gradul de complexitate al activităților fizice întreprinse de pacient și nevoile la care trebuie să răspundă proteza.
Nivelul 0 de activitate este situația în care pacientul nu are nici capacitatea fizică și nici potențialul de a se deplasa în siguranță cu sau fără asistență. Acest lucru înseamnă că starea pacientului nu permite montarea unei proteze deoarece dispozitivul nu îl va ajuta în ceea ce privește îmbunătățirea calității vieții. Acestor persoane nu li se va prescrie o proteză.
Pacientul la nivelul 1 de activitate are potențialul de a utiliza o proteză pentru deplasări ușoare, pe suprafețe drepte, prin mișcări line care să îi permită să rămână în siguranță. Este cazul pacienților care își desfășoară activitatea în mare parte în casă, care se deplasează încet și care sunt de obicei asistate de mijloace ajutătoare cum sunt cadrele, cârjele, bastoanele sau chiar au nevoie de o persoană care să le însoțească pentru a nu se accidenta.
Nivelul 2 de activitate se referă la pacienții care au capacitatea sau potențialul de a utiliza proteza pentru a se deplasa independent și chiar a trece peste obstacole de mică înălțime cum sunt pragurile sau treptele. Acești pacienți se pot mișca atât în interior, cât și în exterior, însă pe distanțe scurte și medii și cu o viteză redusă. Proteza le poate îmbunătăți mersul într-atât încât să poată fi posibil și pe teren accidentat sau înclinat.
În cazul pacienților pentru care s-a stabilit nivelul 3 de activitate, există capacitatea sau potențialul de a se deplasa în mod independent, pe distanțe lungi și la o viteză adaptată. Pacienții încadrați la acest nivel sunt cei care au o activitate profesională regulată, dar care folosesc proteza și la activități de recreere sau sport.
În final, cel mai înalt dintre nivele, pacienții aflați la nivelul 4 de activitate sunt cei care folosesc proteza pentru activități deosebite, solicitante din punct de vedere fizic și cu un consum de energie ridicat. În acest caz, este nevoie de o echipă specială de protezare deoarece pacienții încadrați în această categorie au nevoie de o susținere specială de la dispozitivul protetic. Este vorba despre copii, persoane foarte active și chiar sportivi de performanță care doresc să își continue activitatea.
Nivelul de activitate fizică și de mobilitate înaintea operației pot varia foarte mult de la un pacient la altul. În funcție de acești factori, se va alege mărimea capului protezei, care, cu cât este mai mare, cu atât poate oferi o mai bună mobilitate și stabilitate a articulației protezate. Atât pacientul, cât și Casa de Asigurări de Sănătate și echipa de protezare își doresc ca persoana care utilizează proteza să o poată face în siguranță, să îi fie utilă în activitățile zilnice și să se întoarcă la o viață activă datorită folosirii ei. Cu alte cuvinte, proteza trebuie să se potrivească perfect nevoilor și potențialului pacientului. Desigur, dacă descrierile nu sunt suficiente pentru a vă identifica singuri nivelul de activitate, o discuție cu un specialist Theranova, gratuită, vă poate ghida mai bine pentru a vă identifica cu precizie nevoile și așteptările și a stabili în ce măsură o proteză poate fi soluția spre o viață normală.
