• contact[@]theranova.ro
  • 0359 456 700  (08-16, L-V)

Despre durerea fantomă la pacienții cu amputații

După amputare, pacienții vorbesc despre o multitudine de stări și dureri pe care le trăiesc, unele dintre ele nefiind întotdeauna reale. Termenul de ,,durere fantomă’’ sau ,,sindromul membrului fantomă’’ se referă la durerea pe care o persoană o percepe în mod fals asupra membrului amputat sau a oricărei regiuni corporale care nu există în realitate, cum ar fi un organ. Deși în trecut se credea că se datorează unei afecțiuni de ordin psihologic, cercetările specialiștilor au concluzionat că responsabilă pentru această senzație este o zonă a creierului sau a măduvei spinării și că apare frecvent după pierderea unui membru sau a îndepărtării unui organ intern, astfel că și pacienții perfect sănătoși din punct de vedere mental o pot experimenta.

Cauzele durerii fantomă

Deși cauza exactă rămâne încă o necunoscută, medicii susțin că este legată de încercarea creierului de a organiza noile informații primite după ce un membru este amputat și a se adapta la noua realitate. În urma unor observații clinice, sursa acestor dureri a fost localizată la nivelul măduvei spinării și a creierului, specialiștii remarcând o activitate reală a regiunilor cerebrale responsabile cu membrele amputate în cauză despre care pacientul afirmă că experimentează senzația de durere. Alți factori declanșatori pot fi terminațiile nervoase deteriorate, cicatricea din zona amputată sau memoria fizică a pacientului resimțită înainte de amputare. De asemenea senzația poate fi declanșată de un cheag de sânge de la nivelul membrului amputat, infecțiile anterioare amputării, leziuni anterioare ale măduvei spinării sau nervilor periferici care comunicau cu membrul amputat, anestezia din timpul operației sau protezele montate necorespunzător ori nepotrivite pacientului.

S-a remarcat că durerea fantomă sau sindromul membrului fantomă este mai frecventă în cazul adulților care au suferit amputații, decât a copiilor, vârsta fiind deci un alt factor de risc. Deoarece nu există teste medicale precise prin care medicul să poată diagnostica acest sindrom, el poate fi ajutat prin descrierile exacte ale pacienților, de aceea comunicarea clară și deschisă este esențială, fiind și foarte utilă pacientului.

Simptomele prin care poate fi recunoscută durerea fantomă

Imediat după operația de amputare a unui membru, nu mai puțin de 90-95% dintre pacienți experimentează acest tip de senzație fantomă, fiind deci extrem de frecventă, în timp ce peste 70% dintre ei au dureri fantomă imediat ce efectul anesteziei trece, iar pentru 25% durerile pot persista chiar și câteva săptămâni după operație. Senzațiile resimțite pot fi descrise diferit de la caz la caz și includ senzații de rece sau cald, mâncărimi sau furnicături. Câteva caracteristici ale durerii fantomă, care ne pot ajuta în identificarea ei, sunt:

  • Apariția ei la câteva zile după operația de amputare;
  • Este un tip de durere fluctuantă, apare și dispare;
  • Afectează partea cea mai îndepărtată de corp a membrului amputat, spre exemplu dacă pacientul suferă o amputație a membrului inferior, durerea fantomă va fi resimțită în talpa piciorului;
  • Poate fi descrisă prin junghiuri, senzații ascuțite, crampe sau senzația de arsură;
  • În unele cazuri, pacientul o descrie ca pe o senzație că membrul nu stă într-o poziție confortabilă;
  • Poate fi declanșată de factorii meteorologici cum ar fi schimbarea vremii, de presiunea exercitată asupra părții neamputate a membrului sau de stresul emoțional.

Tratamentul

Dificultatea de a stabili diagnosticul, face ca găsirea unui tratament eficient să nu fie o sarcină tocmai ușoară, ci mai degrabă un cumul de acțiuni de la administrarea unor medicamente, la terapii alternative cum ar fi acupunctura sau stimularea electrică. Este posibil ca în unele cazuri să fie necesare intervenții invazive, precum injecțiile, implanturile sau operația. Printre medicamentele care se prescriu în aceste situații se numără antidepresivele, anticonvulsivele sau narcoticele. Stimularea nervoasă, complementară tratamentului medicamentos, are rolul de a împiedica semnalele durerii să fie transmise la creier, în timp ce injectarea analgezicelor locale în regiunea sensibilă, ajută la inhibarea durerilor. Alte terapii minim invazive includ stimularea măduvei spinării prin eliberarea de curent electric de slabă intensitate care să blocheze semnalele dureroase sau injectarea unor medicamente în lichidul spinal.

Atunci când alte forme de terapie nu dau rezultate în tratarea durerilor, durerea fantomă poate necesita o intervenție chirurgicală. Alte abordări terapeutice includ meditația, tehnici de relaxare, masaj sau unele exerciții de fizioterapie ce cuprind băi și gimnastică medicală. Pe de altă parte, un plus de ajutor pot fi și acele proceduri terapeutice ale căror obiectiv constă în acceptarea de către pacient a noii sale realități și adaptarea la ea.

Durerea fantomă apare mai rar dacă persoanele afectate primesc un tratament adecvat împotriva durerii înainte de intervenția chirurgicală sau dacă anumite intervenții chirurgicale sunt efectuate sub anestezie generală.  De asemenea,  durerea fantomă poate fi redusă prin utilizarea unei proteze potrivite, adaptate pacientului și nevoilor lui, adică un motiv în plus să apelați întotdeauna la specialiști atunci când alegeți centrul de protezare și la produse protetice personalizate.