Înaintarea în vârstă vine și cu probleme de sănătate, din păcate, iar atunci când pacientul se confruntă și cu o operație de amputare, problemele pot fi și mai dificil de gestionat. Vârsta aduce cu sine o serie de neplăceri specifice precum:
- Sentiment de dependență;
- Depresie;
- Sentiment de neajutorare;
- Pierderea controlului asupra corpului și asupra vieții în general;
- Probleme financiare;
- Viața socială redusă;
- Boală fizică, durere și alte probleme medicale sau de sănătate.
Toate aceste probleme vor fi probabil intensificate și de operația de amputare, însă vestea bună este că prin exercițiu există șanse prin care se pot diminua. Pacientul cu amputație care înaintează în vârstă poate să își găsească liniștea și motivația prin dezvoltarea unei gândiri și a unor obiceiuri noi.
Gândirea
În primul rând, pacientul se confruntă cu un sentiment de pierdere. O parte a corpului său a dispărut și acest lucru atrage după sine emoții precum mânie, tristețe, neputință sau pierderea controlului. Deoarece amputarea este un proces dureros, atât fizic, cât și mental, acest lucru poate dura un timp mai îndelungat. Partea bună este că, pe măsură ce trece timpul, sentimentele de pierdere, deși încă există, vor fi mai puțin intense.
Poți învăța să faci față vieții în mod diferit, prin schimbarea modului în care gândești. Mintea și corpul se afectează reciproc una pe cealaltă. Dacă te neglijezi sau ești supărat pe corpul tău, este posibil să dormi mai puțin, să mănânci mai mult/mai puțin și să nu îi lași pe alții să se apropie de tine. Pe scurt: să dezvolți obiceiuri nocive care nu fac altceva decât să adâncească problema. Consecințele sunt simplu de intuit: afectarea gândirii, a nivelului de concentrare, capacitatea mai redusă de a obține sprijin din partea celorlalți și încetinirea procesului de vindecare. Până la urmă, totul ține de perspectiva din care pacientul alege să privească lucrurile: el poate fie să aibă o viziune de ansamblu, fie să se axeze pe detalii și să se lase afectat de ele. Acest lucru nu înseamnă însă că trebuie să-ți negi sentimentele sau realitatea, ci înseamnă doar că va trebui să îți privești viața și pierderea membrelor într-un mod diferit. Nu ești atât de neajutorat pe cât crezi. Ți-ai pierdut un membru, dar nu te-ai pierdut pe tine însuți sau abilitatea de a exprima ceea ce gândești și simți. Amintește-ți întotdeauna că ceea ce crezi determină ceea ce faci în viață.
Obiceiurile
Pierderea unui membru nu înseamnă că tot ce eram în trecut a dispărut. Desigur, acum arăți diferit și există schimbări și ajustări pe care va trebui să le faci pentru a te adapta, însă cu siguranță ești mult mai mult decât aspectul tău fizic. Ai abilități, talente și caracteristici care nu s-au schimbat și care te fac unic și special față de alții. Toate aceste părți nu pot fi diminuate de pierderea unui membru.
Un impact foarte mare în acest proces îl are și schimbarea obiceiurilor nesănătoase. De multe ori ne refugiem în obiceiuri nesănătoase cum sunt viciile sau alimentația nepotrivită pentru că suntem nefericiți, nervoși sau deprimați. Este bine de avut în vedere, că acestea ne dau falsa impresie că ne rezolvă problemele, prin faptul că uităm pe moment, însă pe termen lung nu fac altceva decât să agraveze situația și să ne îndepărteze de rezolvare. O atitudine benefică este să ceri ajutor specializat pentru a le depăși.
Atitudinea
Dacă ai un sentiment de neputință sau de dependență, învață cum să îți îmbunătățești nivelul de încredere în sine. Comunică durerea sau disconfortul pe care îl simți, discutând cu un specialist. Medicii nu pot ghici starea de spirit și toate sentimentele sau temerile pacientului, pentru că fiecare este unic în felul său, de aceea au nevoie de contribuția ta pentru a te ajuta. Dacă mintea îți spune că nimănui nu-i pasă și că oricum s-ar putea să nu mai trăiești mult, depresia este următoarea etapă. Până la urmă, durata vieții este o necunoscută pentru fiecare persoană din lume. Însă modul în care trăim restul vieții este ceea ce contează cu adevărat. Calitatea contează.
Viața socială
Dacă ești singur, să cunoști oameni noi și interesanți poate fi o adevărată provocare. De fapt, acest lucru e dificil pentru majoritatea dintre noi, mai ales pe măsură ce îmbătrânim. Pierderea unui membru nu este o înfrângere pentru toată lumea. Modul în care gândești despre propria persoană determină în mare măsură modul în care te vor trata și alții. Dacă nu ești deschis și pregătit, cei care vor să te trateze bine nu se pot apropia suficient pentru a face acest lucru. Nu te izola. Acest lucru poate scurta durata de viață pentru să este demonstrat faptul că oamenii singuri suferă adesea de mai multe probleme de sănătate. Dacă te apropii de vârsta de pensionare sau ești deja pensionat, poate fi un moment minunat pentru a reînvia un vechi hobby sau a dezvolta un interes pentru a învăța ceva nou. Din fericire, Internetul este prietenul nostru în acest caz, pentru că facilitează găsirea unei noi pasiuni, dezvoltarea ei și aderarea la grupuri cu interese asemănătoare. Apartenența la un grup este cu siguranță un prim pas în dezvoltarea de relații sociale noi. De asemenea, o variantă ar fi să faci voluntariat în comunitatea ta. Când oamenii sunt activi, se simt utili, mai împliniți și mai mulțumiți cu viața lor în general.
Pe măsură ce te confrunți cu îmbătrânirea și experimentezi și pierderea membrelor, cheia este focusarea pe lucrurile care contează cu adevărat. Dezvoltă-ți respectul de sine, demnitatea și compasiunea și înconjoară-te cu oameni cărora le pasă la tine. Nu alege să rămâi blocat concentrându-te negativ asupra modului în care arată corpul tău acum, permițând acestei mici părți din tine să-ți definească întreaga viață. Nu uita că indiferent de probleme, nu ești singur. Există mulți oameni care trec prin situații similare, exact în același moment și există specialiști dispuși să te ajute să depășești ori moment.
