L-am cunoscut pe Costi în toamna anului trecut, iar povestea lui de viață ne-a impresionat atât de tare, încât am știut că merită să fie spusă unei audiențe naționale. Întâlnirea cu el a fost cel mai bun lucru care se putea petrece, pentru că am avut ocazia să descoperim nu doar un suflet minunat, ci și un campion: Costi este singurul canotor cu dizabilități din România. E exemplul viu că viața nu este despre încercările pe care le primim, ci despre cum alegem să ne raportăm la ele și că dizabilitatea nu este sinonimă cu inabilitatea.
O întâmplare din copilărie
La vârsta de doar 7 ani, pe când era încă la grădiniță, un proiectil de tanc i-a explodat în față, accident în urma căruia și-a pierdut ambele picioare. Pentru că în satul în care a copilărit nu existau telefoane, a fost dus pe brațe la spital de către un vecin, apoi a petrecut două săptămâni în comă și alte câteva luni la recuperare. Din această cauză, în prima lui zi de școală a fost dus pe brațe de către părinți, iar mai apoi a fost ajutat de profesori, ani la rând, care au devenit pentru el mai mult decât niște mentori.
Un astfel de eveniment te face să realizezi cât de mult depinzi de cei din jur, dar totodată îți trezește și o dorință puternică de a-ți recăpăta libertatea de mișcare într-o formă sau alta și a face ceva și pe cont propriu. Astfel, a descoperit canotajul, care i-a dat încredere în el și l-a făcut să se simtă din nou întreg și liber. Spune că întotdeauna s-a comparat cu oamenii normali și a încercat mereu să își depășească condiția. Sportul, familia și Dumnezeu sunt cei care l-au ajutat să treacă cu optimism peste toate și să găsească mereu o motivație de a nu renunța la visul său.
Ambiția de a deveni un campion
Acum este singurul canotor cu dizabilități din România, iar Clubul Sportiv Municipal Călărași i-a oferit o sală, un ergometru pentru antrenament și un profesor. Pentru că în România nu există competiții oficiale de canotaj pentru persoane cu dizabilități, Costi a primit permisiunea de a participa la campionatul național de ergometru, un fel de canotaj pe uscat. Deși practică sport doar de aproape doi ani de zile, performanțele pe care le-a atins îl fac să își dorească să participe la Jocurile Paralimpice de la Tokyo pentru că își dorește să-și reprezinte țara și să demonstreze și altor persoane cu dizabilități că se poate și în canotaj. „Caiacul mi-a redat libertatea de mişcare, independenţa şi încrederea că pot depăşi orice bariere şi am reuşit să fac paşi importanţi într-un sport pe care nu l-am mai practicat niciodată. În caiac este singurul loc unde mă simt ca ceilalţi, normal. Sunt norocos că mi-am descoperit această pasiune”, povestește Costi (sursa Adevărul). În 2020, a participat la Campionatul Naţional de Ergometru, unde a îmbrăcat tricoul de campion naţional şi a fost recompensat cu medalia de aur de către Elisabeta Lipă, preşedinte al Federaţiei Române de Canotaj şi multiplă campioană olimpică la acest sport.
Campania Ajut eu
Țara de care este însă atât de mândru, nu i-a oferit prea multe variante. E voluntar pentru persoane cu dizabilități mai grave, pentru că nu și-a găsit un loc de muncă. De 5 ani de zile, completează cereri pentru a primi o locuință socială, însă nu a reușit încă să urce în vârful listei. Însă miracole există și sunt posibile cu ajutorul unor oameni cu suflet mare. Atunci când i-am auzit pentru prima povestea, am vrut pe loc să îl cunoaștem și ne-am oferit să îi schimbăm cupele protetice poate ca protezele să îi fie mai confortabile și să se poate deplasa mai ușor. La finalul anului trecut, am vrut să facem și mai mult, așa că le-am scris celor de la Antena 1 care coordonează campania Ajut eu. A fost acceptat imediat și a obținut banii pentru a i se schimba complet protezele. Acest lucru s-a întâmplat de curând la Theranova, Costi având acum proteze noi pentru ambele picioare. „Am purtat, de-a lungul anilor, şi proteze obişnuite, dar care nu îmi dădeau o bună mobilitate. Multă lume m-a ajutat, pentru că părinţii mei nu au posibilităţi. Să nu se înţeleagă greşit, eu nu cer nimic nimănui, sunt fericit aşa cum sunt, iar celor care mi-au întins o mână, le sunt recunoscător pe viaţă. ”, spune tânărul.
Protezele sunt picioarele sale de împrumut care îl ajută să aibă o viață normală și să facă activități cât mai diverse de la mersul pe bicicletă, la antrenamentele sale. După testarea protezelor atât pe banda de alergare cât și pe holurile centrului nostru, Costi s-a declarat mulțumit de libertatea de mișcare pe care i-o oferă noile proteze. Iar noi ne-am declarat mulțumiți că a devenit prietenul nostru!
Citește mai multe și pe site-ul fundației Mereu Aproape.
https://www.youtube.com/watch?v=uQMfLh6Nu_g
