Amputarea – un rău necesar sau o abordare responsabilă?

Activitatea din Comunitatea persoanelor amputate de pe Facebook a cunoscut de-a lungul timpului o dezvoltare importantă. Numeroase persoane și-au deschis sufletul și au povestit experiențele trăite, greutățile, fricile și reușitele, astfel că orice membru nou în grup se bucură de informații reale și practice, care pur și simplu îi fac viața mai ușoară. Dorim pe această cale să mulțumim tuturor celor care se implică constant și comunică celorlalți despre experiența personală și modul în care trec prin această provocare. Cu siguranță o mulțime de oameni care urmează să treacă sau au trecut recent printr-o operație de amputație, merg acum înainte cu speranța că viața lor nu s-a terminat. Aceasta devine mai provocatoare, dar nicidecum imposibilă!

Discuțiile de pe grup ne-au determinat să creăm acest articol care își propune să contribuie și el la clarificarea raționamentului din spatele operației de amputare.

Experiența amputării

Amputația este o experiență traumatică. Fie că este vorba despre un deget sau o parte substanțială a unui membru inferior sau superior, este de înțeles faptul că decizia e drastică și necesită multă tărie pentru oricine. Mulți dintre pacienții cu care am avut privilegiul să ne întâlnim de-a lungul anilor, au trecut prin această experiență surprinzător de bine. Am observat, mai ales la copii, o acceptare extraordinară și imediată a noii situații cu care se confruntă. Mulți dintre ei au avut o tărie de caracter formidabilă imediat după amputație.

Adulții pe de altă parte (probabil din cauză că sunt mai conștienți de situație) acceptă inițial mai greu. Din păcate am întâlnim și pacienți care își spuneau în primă instanță „mai bine muream”, însă această perspectivă mereu s-a putut schimba cu ajutorul unui psiholog. Dacă vă aflați într-o astfel de situație, vă întindem o mână de ajutor și vă încurajăm foarte mult să vorbiți cu cineva. Suntem deschiși la discuții sau vă putem pune în legătură cu oameni care au trecut și ei prin aceeași experiență. Fiți încrezători! Atât în dumneavoastră, cât și în specialiștii care sunt pregătiți special să vă ajute. Viața cu o proteză promite a fi una cu independență și mobilitate care are frumusețea ei! Nu este un drum ușor, dar este deja un drum bătătorit de alții cu mult succes.

Unul dintre motivele pentru care amputația este atât de traumatică este ireversibilitatea. Tocmai de aceea, persoanele conștiente puse în situația unei amputări programate, sunt de acord cu medicul asupra faptului că amputația trebuie să fie realizată la minimum necesar. Astfel, ajungem să întâlnim persoane care au pierdut prin amputare un deget, două sau trei… după care jumătate din laba piciorului. Apoi, în urma unor complicații mai suferă de o amputare de dezarticulație de gleznă sau chiar de gambă. Acest șir de operații în urma cărora pacientul pierde pe rând tot mai mult dintr-un membru, a căpătat de-a lungul timpului denumirea de amputare de tip „salam” – se pierd constant „felii”.

Cauzele amputării

Acest articol nu are pretenția de a fi cea mai bună abordare, ci urmărim mai degrabă să expunem mai multe elemente care trebuie cântărite atunci când un pacient află de la medic faptul că i se prescrie amputarea unui membru. Medicul nu poate să amputeze decât cu acordul/semnătura pacientului sau a aparținătorului – în cauzele de forță majora, precum cele traumatice, când viața pacientului este în pericol iminent și imediat.

În general, medicul abordează acest subiect într-un mod foarte conservator. Marea majoritate a medicilor vad amputarea ca pe un eșec al tratamentului de conservare sau de „salvare” a piciorului.  Astfel, amputația, se prezintă ca o ultimă soluție de salvare a vieții pacientului. Desigur, contează foarte mult și cauza amputării. Accidentul traumatic, diabetul sau lipsa circulației periferice sunt cauze care duc la moartea țesutului viu ceea ce poate conduce la o infecție extinsă/generalizată (și eventual punerea în pericol a vieții pacientului). Când se ajunge la hotărârea efectivă de a amputa, situația este deja foarte avansată și periculoasă pentru pacient.

Există un număr mare de pacienți care susțin că durerea resimțită înainte de amputație a fost copleșitoare, dar a dispărut după amputare. Așa că fie și doar din acest motiv, mulți și-au exprimat regretul că au amânat decizia de a se amputa. Mobilitatea pentru un pacient amputat până la nivelul gleznei este redusă, aceasta fiind pur și simplu realitatea dovedită biomecanic. Soluțiile de protezare sunt limitate și pacientul cu o astfel de amputație nu poate să se plimbe prea elegant și nici pe distanțe mari, cum ar putea spre exemplu un amputat de gambă cu o soluție de proteză de gambă dinamică.

Aspecte chirurgicale

Operația depinde în mare măsură și de zona amputată și de experiența medicului, iar pierderea membrelor inferioare este cea mai întâlnită. Majoritatea medicilor au mai multă experiență în amputarea degetelor, în timp ce amputația de gambă este mai dificilă, iar amputația de coapsă mai simplă. Astfel, am observat că echipa medicală poate să amputeze mai ușor deasupra genunchiului decât sub genunchi. Mai mult de atât, uneori pacientul ține așa de mult la degete și la laba piciorului, încât refuză ferm să fie amputat mai mult. Pericolul în această situație este că la scurt timp boala poate avansa, moment în care medicul va fi forțat să amputeze în zona sănătoasă a piciorului, direct la nivelul coapsei. Prin urmare, deși nu dorea să piardă mult din membru, acum pacientul e obligat de situație să renunțe la picior din coapsă pierzând totodată șansa unei proteze de gambă.

Luând în calcul toate nivelurile de amputare, o amputare precoce de gambă este cea mai bună soluție pentru pacient, atât din punct de vedere financiar, cât și ca mobilitate, confort și recuperare. Amânarea deciziei sau prelungirea tratamentului (de exemplu ca urmare a încurajării venite din partea  medicului de a încerca salvarea piciorului) poate duce la amputarea la nivelul coapsei, care duce la o recuperare mai dificilă și la o soluție de protezare mai scumpă (de două sau chiar de  trei ori mai scumpă decât în cazul protezării gambei).

Aspecte financiare

Spitalele primesc bani din partea CAS pentru spitalizare (zi de spitalizare) și intervenții chirurgicale.  Genunchiul este componenta cea mai scumpă în alcătuirea unei proteze, în special dacă vorbim despre un genunchi performant. Controlul protezei este sporit atunci când persoana amputata are genunchiul propriu. Nici cea mai scumpă proteză din lume nu poate înlocui genunchiul anatomic uman. Deși protezele de ultimă generație imită până în cele mai mici detalii mișcările labei piciorului și ale gleznei, nicio articulație de genunchi nu a ajuns încă la aceasta performanță.

Fiecare situație este individuală și trebuie analizată în particular. Amputația de tip „salam” poate duce la multe luni de imobilitate și suferință, având ca rezultat final amputația de coapsă. Daca am fi privit în perspectivă, am fi luat hotărârea de a amputa la nivelul gambei în țesut sănătos, iar timpul de recuperare ar fi fost redus la două luni.

Care este sfatul nostru?

Nu avem un răspuns simplu și clar. Din păcate fiecare om este singur în momentul luării deciziei. Sperăm ca, în urma consultărilor cu echipa dumneavoastră medicală, familia și sfatul altor pacienți care au trecut prin aceasta încercare, veți putea lua decizii în cunoștință de cauză și cu împăcare sufletească.

Echipa Theranova rămâne deschisă la discuții cu pacientul și/sau aparținătorii, oricând înainte sau după amputare, dacă aceasta a rămas singura soluție pentru dumneavoastră. Suntem prezenți să vă susținem și să vă ajutăm în aceasta etapă nouă a vieții. Am aprecia de asemenea și comentariile  persoanelor care au trecut prin aceste etape.