Pacienti care si-au recapatat mobilitatea

PACIENȚI CARE ȘI-AU RECAPĂTAT MOBILITATEA

În perioada 4 – 13 martie au loc Jocurile Paralimpice de la Beijing 2022, competiție la care România va fi reprezentată de doi sportivi: Mihăiță Papară în probele de para-snowboard și Laura Văleanu în probele de schi. JYSK România, principalul sponsor al Comitetului Național Paralimpic Român, susține sportivii paralimpici care vor concura la Paralimpiadă pentru o clasare cât mai bună în competiție.

Mihăiță Papară

Povestea Laurei Văleanu, prima sportivă care a reprezentat România la Jocurile Paralimpice de iarnă, și a protezei care o ajută să schieze.

Tot ce și-a dorit Laura Văleanu după accidentul de motocicletă de la 16 ani a fost să poată schia din nou.

Făcea schi de performanță de la cinci ani, câștigase medalii în competițiile naționale, iar în 2005 ieșise campioană națională la slalom uriaș. Anul următor, în septembrie, a fost lovită din lateral de o mașină, în timp ce-și conducea motocicleta. După trei săptămâni și mai multe operații, în care medicii au încercat să-i recupereze piciorul drept rănit grav, i-au spus că trebuie să aleagă dacă să-l păstreze cu grefe luate din alte părți ale corpului, sau să-l amputeze sub genunchi și să încerce o proteză.

Laura Văleanu

Vasile Coliban este de meserie stomatolog, practică escalada și eu l-am întâlnit în manej. Lista motivelor pentru care am ales să îi propun acest interviu lui Vasile este cam la fel de lungă ca interviul în sine, astfel că am să vi-l povestesc doar pe cel mai important, iar apoi vă invit și pe voi să simțiți zâmbetul lui prin intermediul cuvintelor ce urmează.

Anul trecut am pornit un parteneriat tare interesant și util, colaborarea cu sportivii profesioniști din cadrul Lotului Național de Paraclimbing. În luna mai 2021, 6 sportivi cu diverse tipuri de dizabilități – deficiențe motorii și deficiențe de vedere, au ajuns la manej pentru a-și cultiva spiritul de echipă și mentalitatea de campion. Vasile Coliban este cățărător, în ciuda dublei sale amputații de coapsă. 

Vasile Coliban

Plin de emoție Mihai Grecu a venit tocmai de la Chișinău, cu speranța că va merge și el ca toata lumea. Mihai s-a născut fără picior, dar asta nu l-a impiedicat să nu își întemeieze o familie, să ridice o căsuță în care să își poată crește frumos copilul. A întâlnit și un suflet mare, pe dna Ecaterina Golovatii de la Fundatia Keystone Moldova, care impresionată de povestea lui a făcut tot posibilul ca visul să devină realitate. Astăzi, Mihai experimentează viața pe două picioare!

Mihai Grecu

Domnul Gelu Soltan a venit la Oradea tocmai din Galați, cu dorința de a redeveni o persoană independentă și activă. A plecat de la Theranova cu o proteză provizorie de coapsă care i-a adus zâmbetul pe buze încă din prima zi.

Gelu Soltan​

Mă numesc Piper Petru și am 52 de ani. Am suferit o amputație de gambă în urma unor probleme de sănătate și sunt purtător de proteza. Înainte de amputație eram o persoană foarte activă făcând sport la nivel amator și anume tenis de masă. Din fericire, după ce am început să folosesc proteza potrivită nivelului meu de activitate am reușit să redevin la fel de activ ca înainte de amputație. 

Am reușit să practic în continuare tenisul de masă și chiar să am performanțe notabile. Titlul de campion județean, județul Cluj în 2018 și 2019 în campionatul pentru persoane sănătoase și titlul de Campion Național la Paralimpici, 2019, la proba de dublu. Tot după amputație am făcut școala de șoferi și în prezent conduc o mașină adaptată.

Pot sa spun ca duc o viață absolut normală chiar dacă sunt purtător de proteza.

Petru Piper

Măicuța Paisia ne bucură întotdeauna când revine la Theranova, unde alături de tehnicianul ei ortoped, Adrian Pleș, realizează verificările periodice la proteza ei de gambă, alcătuită dintr-o cupă cu interfață suprasoft Silicon Alpha, liner de la Ohio Willowood, vacuum pasiv și picior protetic Elation Ossur.

Măicuța Paisia

Bună ziua, numele meu este Arian-Cristian Notrețu, sunt purtător de proteză din anul 2016. Povestea mea a început la vârstă de 10 ani. Pe atunci, jucăm în echipa de rugby a școlii unde învățăm. În timpul unui meci,  am fost accidentat de un coechipier, iar în urma loviturii am mers la două spitale din București. Medicii au ajuns la o singură concluzie și aceea de amputare treime coapsă picior stâng. Amputarea s-a făcut cu acordul meu, în totalitate, întrucât durerile dinaintea operației erau foarte mari.

La 6 luni de la amputare, operația s-a cicatrizat și astfel am primit acordul medicului de a purta proteză. Din păcate, societatea românească nu oferă suport sau terapie psihologică copiilor care trec prin asemenea cumpene ale vieții. Toate lucrurile se petrec într-un mod superficial, ba mai mult, fiecare se descurcă cum poate.

Cu voință, ambiție și putere am mers la o firmă de protezare din București. Eram fericit. În sfârșit, dorința de a merge din nou, era aproape îndeplinită. Și cum orice vis durează puțin, proteză care mi-a fost făcută mi-a provocat răni foarte mari. Tehnicianul a fost anunțat imediat, însă răspunsul acestuia a fost că „este doar începutul, vor fi dureri și mai mari”.  Aceasta fiind singură soluție, am acceptat și am suportat în continuare totul.


În vara aceluiași an, trebuia să încep recuperarea întregului corp întrucât musculatura suferise o atrofiere generată de faptul că timp de 4 luni și jumătate a avut loc un repaus total. Astfel, sportul a devenit singură mea opțiune de a mă recupera. După aproximativ 4 luni de recuperare zilnică prin înot, antrenorul, mi-a sugerat să mă înscriu la un club destinat persoanelor cu dizabilități din Cluj.  Zis și făcut. Au urmat ore și zile întregi de înot, plăcerea și dorința creștea substanțial fapt pentru care, la prima mea competiție internațională din Grecia, am obținut medalii de aur și argint.

În vara anului 2017 am întâlnit un domn cu suflet de aur, care a stat de vorba cu mine și mi-a explicat detaliat cum ar trebui să arate o proteză și mai ales cum ar trebui să mă simt cu una. Numele domnului este Jaco du Plessis și locuiește în Oradea.

Am fost invitat la Theranova, firma dumnealui de protezare din Oradea, unde am întâlnit oameni primitori și cu suflet mare, oameni care te fac să te simți ca acasă. Am stat acolo o săptămână. Pas cu pas, am reînvățat să merg, să prind încredere în mine, dar mai ales să văd că rezultatele muncii mele pentru recuperare au dat roade. Sunt convins că munca domnului Valentin Tocuț, tehnicianul ortoped care mi-a confecționat proteza, a fost una foarte dificilă. Mii de întrebări i-am adresat domnului, din pură curiozitate, însă cu tact și răbdare am primit toate răspunsurile. Recuperarea primită aici, în Oradea, a fost incomparabilă cu ceea ce am primit la București. Din cauza lunilor în care am stat la pat și mersului incorect cu vechea proteză, coloana mea a avut de suferit. „Îngerii” de la Oradea au făcut tot ce le-a stat în putință și m-au învățat tot ce este mai bine să îmi readuc coloana dreaptă.

Când eram mic, pe lângă toate jocurile și sporturile copilăriei pe care le practicam, știam să merg și pe bicicletă. Eram convins că nu voi mai putea vreodată, în urmă amputării. Dar iată că a venit o zi în care, atunci când eram cazat la Oradea, mi-a fost adusă o bicicletă. Mi s-a spus să urc pe ea. Speriat, am dat „un pas înapoi”, întrucât îmi era o anumită teamă, nu mă simțeam foarte în siguranță pe bicicletă. Odată urcat pe ea, vă recunosc, mi-au dat lacrimile, îmi amintesc și acum prin ce emoții am putut să trec. Îmi repetăm „pot să merg pe bicicletă!!!!” – era un alt vis devenit realitate, datorită vouă, oameni minunați!

Acum, având o proteză performantă rezultatele au început să apară și astfel, la înot am obținut medalii de aur și argint la Campionatul Mondial pentru Amputații și medalie de bronz la Campionatul European din Finlanda și multe alte medalii de la diverse competiții naționale și internaționale.

Din anul 2018 sunt purtător de proteză pentru alergat. Începând cu acest an am început să particip și la concursuri de Triathlon (înot – alergare – bicicletă).

Proteza modulară de coapsă o folosesc la deplasări normale (școală, plimbări), zilnic, de dimineață până seară, chiar și în cantonamentele care se desfășoară în general la munte, pe drum cu denivelări. Proteza de alergare îmi este necesară pentru a-mi dezvoltă plămânii și totodată pentru a-mi îmbunătății cadența bătăilor inimii și suflul respirator.

Din anul 2017, eu mă consider un copil normal și fără nici o problemă. Fac absolut tot ce îmi doresc. Pentru mine nu există cuvântul „nu pot”, ci există doar cuvintele POT și TREBUIE.

Mulțumesc enorm de mult colectivului Theranova, dar nu în ultimul rând domnului Jaco du Plessis și doamnei Sally Wood Lamont care mă susțin în continuare, având un scop clar și anume acela de a ajunge pe cele mai înalte culmi ale înotului.

Oricine are dreptul la viață, fără a se ține cont de situația materială, de aceea recomand cu tot dragul ca cei pățiți ca mine și nu numai, să aleagă această firmă de protezare în care se află oameni minunați și dornici să ajute, fără a aștepta ceva la schimb.

Datorită vouă, Oradea este pentru mine, a doua casă. Mulțumesc!

Arian-Cristian Notretu